Îmi este dor,
dar nu îmi este dor de un loc specific.

Îmi este dor de . . . .
pământul din zona aia de pe planeta Pământ,
de limba cunoscută mie,
limba care îmi face sens mie și numai altor ~28 de milioane de oameni de pe această Planetă.

Realizez că îmi este dor de un sentiment pe care l-am captat doar în afara liniilor imaginare care fac România România…
Acest sentiment este legat de pământul acela între liniile imaginare,
în ciuda numelui locului sau a ceea ce înseamnă locul astăzi.

Realizez că îmi este dor de munți și păduri,
de lacuri,
de mirosul vechi al caselor și culorile lor,
de stilul de case vechi între munți care azi de-abia se mai țin...
de poveștile de pe fețele oamenilor care au fost pe acele meleaguri de peste 80 de ani.

Realizez că îmi este dor
De muzica veche veche, care nu are un "artist original" în sensul nou al cuvântului, nu are un artist original deoarece cântecul a fost transmis oral de-a lungul generațiilor.

“Până când nu te iubeam”…
dar îmi place să-l ascult cu vocea Mariei Tănase
sau cu voci noi ca a Mariei Răducanu.

În acest moment o ascult pe Maria Tănase, născută cu 83 de ani înainte să fiu eu născută…

Descopăr acum ce s-a știut despre ea, public. Public numai.
Și este important să înțelegem că acestea sunt povești “publice”!
Adesea, realitatea din mintea unei persoane este diferită,
sau cum simt ei realitatea este diferit
sau realitatea din spatele cortinelor este diferită față de ceea ce auzim noi…

Îi ascult vocea care atinge ceva undeva în creierul meu, și îmi dau lacrimile fără un motiv anume…
Și cred că de asta îmi place:
Respirația-mi devine mai adâncă, un pic mai grea.
Și zona pieptului se simte un pic mai definită, mai greoaie. Dar într-un sens plăcut. Ca și cum o înțeleg pe Maria, o înțeleg deși nu ne-am cunoscut…
și tocmai acum, 61 de ani după ce corpul ei a început să devină mâncarea viețuitoarelor din pământ,
acum eu încep să mă îndrăgostesc de vocea ei și de cum cântă poveștile.

Sunt zile ca aceasta când mă apucă un dor nebun de pământul ăla de acolo numit România.

România… numele "România" provine de la termenul latin "Romanus",
care înseamnă "roman" sau "aparținând Romei".
În Antichitate, adică perioada care începe cu aproximativ 2,600 de ani în urmă și se întinde până acum aproximativ 1,500 de ani, teritoriile actuale ale României au fost parțial sub controlul Imperiului Roman. Înainte de cucerirea romană, regiunea era cunoscută sub numele de Dacia. Iar cucerirea Romana a zonei Dacia a avut loc acum aproximativ 1,923 de ani. După retragerea administrației romane și a armatei din Dacia, acum 1,753 de ani, influențele latine tot au rămas puternice în regiune, în special în limbă, cultură și organizare socială.

De ce s-au retras? m-am întrebat...

Retragerea romană din Dacia a fost determinată de atacurile triburilor de Goți, Carpi, Sarmați, și Vandali, probleme logistice și economice, precum și de crizele interne ale Imperiului Roman care au slăbit apărarea. Împăratul Aurelian a ales să consolideze frontierele și să se concentreze pe zone vitale, incluzând retragerea din Dacia în această strategie.

Închei acest moment ascultând Balada Miorița, cântată de Surorile Osoianu —
Am citit la școală despre această baladă,
dar acum realizez că poate eram prea ne-dezvoltată să simt pe deplin
istoria și poveștile, sau…
Voiam altceva la școală, voiam să nu fiu acolo.
Eram forțată să fiu acolo
Un fel de pușcărie pentru copii
ca părinții să poată merge la muncă.
Cum poate cineva Descoperi fără Curiozitate? Ci cu Forța?